De ce nu au românii mafie ca în Balcani


Celor care se plîng că România ar fi pradă mafiilor le răspund cu răbdare că exagerează din neștiință… Noi sîntem panseluțe neviolente. Habar n-au ei ce-i aia mafie. Nu știu ce înseamnă să trăiești în Palermo, Corleone, Moscova sau Belgrad… In România incă nu s-au pus bombe în discoteci rivale, niciun procuror nu a fost încă mitraliat în stradă, iar disputele încă se rezolvă la TV și pe Facebook, iar nu prin incendierea blocului în care dormi (uneori).

E singura  țară din regiune în care nu au fost asasinați politicieni sau ziariști.

La noi de fapt nu există mafii, ci doar găști. Găști de găinari nepuși pe omor. Găști gata să se spargă oricând, compuse din oameni capabili să se toarne unul pe altul în orice moment, doar să nu li se strivească un deget.

Mafia implică în schimb o solidaritate clanică, tribală, care nu poate fi reconstituită într-o societate spartă de secole cum e a noastră. Mafia autentică, cea funcțională socio-economic și greu de penetrat de infiltratori din afară (printre altele și pentru că asemenea clanuri vorbesc deseori propriul lor dialect), e cea din societățile tradiționale, arhaice, bazate pe o diviziune clanică unori chiar geografică (grație, să spunem, teritoriului muntos): albanezii, cecenii, kurzii, sau izolării insulare: sicilienii, corsicanii…

Sîrbii și muntenegrinii sînt un caz aparte, în care clanul a rămas o realitate vie pînă în timpurile moderne, inclusiv sub acea formă de familie extinsă numită zadruga, ceea ce făcea ca, la sîrbi precum la ceceni, și în vremea comunismului anumite cooperative agricole (CAP) să fie compuse dintr-un singur clan, de la secretarul de partid la contabil, imposibil de penetrat din afară, imposibil de controlat.

In Balcani, așadar, sîrbii, albanezii, muntenegrinii au păstrat o diviziune clanică și familială tradițională care implică reguli ale vendettei și un ciment social ce include solidaritatea si protejarea criminalului care fuge de autoritati. Familiile, prietenii, gazda nu dau niciodată un fugar. Neîncrederea față de autorități e un fapt genetic; ospitalitatea criminală e înscrisă în ADN.

Societatea românească, însă, spartă, clevetitoare și auto-turnătoare nu poate crea o mafie… Poate crea doar găști de traficanți de mașini, proxeneți și bătăuși gata să se toarne unul pe altul, dar în niciun caz o organizație subterană de temut și impenetrabilă… Solidaritatea clanică e un fapt natural, precum flora și fauna, nu ceva care se reconstruiește după plac și chef…

Iată o explicație a faptului că cea mai mare țară din Europa de est și Balcani, România, cu aceeași istorie ca toate celelalte, de la ex-iugoslavi și albanezi pînă la bulgari, nu a cunoscut violența banditească și politico-economică ce a format cotidianul Balcanilor în ultimele două decenii… Un popor de găinari… în sensul bun, pour une fois.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s